Calatoria mea!

Calatoria mea!

Calatoria a inceput in ianuarie 2017.

Am plecat la un drum lung. Cel putina asa parea atunci. Aveam asteptari mari de la mine dar si o teama de necunoscut, teama ca ma asteapta drumuri inguste sau prea largi pe care nu sunt suficient de pregatita sa le urmez.

Am pasit pe carare cu emotii si sentimente amestecate intrebandu-ma parca: “Ce caut eu  pe aici?”

Drumul a fost usor si greu in acelasi timp.

Usor pentru ca era un drum batatorit si greu pentru ca era un drum  ingust si limitat.

Incet-incet, noi orizonturi s-au deschis si am inceput sa am incredere. Drumul a inceput sa fie din ce in ce mai frumos. Au aparut flori, soare, nori, ploaie, curcubeu si zambete.

Am inceput sa descopar carari noi si am intalnit oameni alaturi de care am pasit cu incredere spre o noua calatorie.

Au urmat urcusuri si coborasuri, drumuri cu indicatoare si drumuri fara.

Au fost si drumuri care nu duceau nicaieri dar care m-au ajutat sa descopar cea mai buna variant a altui drum.

Cei care m-au insotit au contribuit la infrumusetarea calatoriei.

Au fost locuri in care m-am oprit sa admir frumusetea peisajului si locuri in care as fi vrut sa nu ma opresc. Dar toate au condus, de fapt, la largirea drumului initial.

Am asteptat sfarsitul calatoriei cu emotie si teama.

Am crezut ca o sa imi fie dor… doar dor de oamenii minunati care m-au insotit.

Dar… am avut parte de o mare surpriza…

Am avut un amestec de stari, emotii si sentimente.

Mi-a parut bine ca am facut o calatorie in care am invatat toate potecile, desi parea greu la inceput.

Am avut o stare de multumire si impacare amestecata cu dor de oameni si intamplari.

O stare in care iti vine sa fugi si sa stai in acelasi timp.

O stare in care vrei sa zbori dar nu prea repede.

O stare in care vrei sa mai ramai putin dar in acelasi timp stii ca trebuie sa continui calatoria sub alta forma.

A fost o calatorie frumoasa de care, cu siguranta, o sa imi aduc aminte cu drag si bucurie!

Scrie un comentariu