Este o luna magica care ne aduce aminte de copilul interior parca mai mult ca oricand. Este o luna cu miros de portocale si cozonac, cu aroma de sarmale si mamaliguta dar si cu amintirea zapezilor de alta data si de frigul care ne ingheta manutele si nasul dar nu ne dadeam dusi nicicum de la joaca noastra alaturi de copiii langa care am copilarit.
Mai mult decat atat copiii sunt cei mai fericiti si bucurosi cu gandul la darurile pe care le vor primi de la Mos Craciun!
Pentru multi dintre noi luna Decembrie inseamna speranta si conectare cu cei dragi.
Decembrie este luna in care se aud colinde in casa si mami cu tati se mai intrezaresc alaturi de copii…
Pentru mine luna Decembrie a insemnat mult timp speranta dar si dezamagire!
Si nu numai pentru mine…. dar si pentru copiii cu care am avut binecuvantarea sa vorbesc in cei 4 ani de ateliere de dezvoltare personala.
Stiu, este o emotie care cu greu este acceptata de parinti ca facand parte din emotiil unui copil. Dar ea exista fie ca vrem, fie ca nu vrem!
Da, copiii sunt si dezamagiti!
Dar, hai sa o iau de la inceput… 🙂
Craciunul si cadourile aduc multa BUCURIE in inimile si sufletele copiilor.
Dar mai presusu de asta ei sunt mereu asaltati de intrebarile:
– Tu ce vrei de mos Craciun?
– Ce cadou ai vrea sa iti aduca Mosul?
– Scrie-i o scrisoare lui Mos Craciun, poate asa va fi mai pregatit sa iti aduca ce iti doresti, ce zici?
Si toate acestea vin cu o PRESIUNE asupra copilului care si asa este suprasolicitat de la senzatiile senzoriale pe care le gaseste peste tot in jur: instalatii frumos colorate si luminate, rutina care i se deregleaza, agitatia din casa cand vine vorba de pregatirile pentru Craciun, intrebarile nesfarsite, etc.
Ce este de remarcat este faptul ca uitam adesea ca si copilul este o persoana si nu suntem atenti la toate aceste emotii.
Pe unele le exprima dar pe cele mai multe nici nu le poate identifica singur. Si uite asa, te trezesti in mijlocul Craciunului ca al tau copil este furios, obosit sau ”incapatanat”.
El nu devine peste nopate asa ci aduna mai multe emotii pe care nu le poate gestiona la timp.
Copiii sunt incantati ca se apropie Craciunul si mama cu tata vor sta mai mult cu ei. Este bucuros ca vine vacanta de iarna si va petrece mai mult timp fara teme, poate… Este bucuros si NERABDATOR sa deschida cadoul de sub brad si sa stea in pijamale mancand portocale sau poate o felie de cozonac (sau dulciurile nenumarate pe care le primeste de la mai toate rudele).
UIMIREA este o alta emotie cunoscuta de ei… Chiar vorbeam cu un copil in cadrul atelierelor pe care le sustin si imi spunea ca este uimit cat de repede a trecut si acest an si se apropie Craciunul…
O alta emotie este FRUSTRAREA pe care el nu o intelege… de ce un copil primeste un singur cadou si altul mult mai multe?
De ce exista copii saraci si copii bogati si cum face Mosul diferenta dintre ei?
Dar daca eu nu am fost cuminte si nu primesc nimic?
Daca am primit doar atat e semn ca nu meritam mai mult!
Daca inainte de Craciun ei sunt nerabdatori sa deschida cadoul… dupa Craciun se poate instala dezamagirea…
Da, DEZAMAGIREA este o alta emotie pe care copiii o ascund ca niste maestii. Dezamagirea ca nu au primit ce si-au dorit cu adevarat. Sau ca dorinta lor nu a fost inteleasa corect!
TRISTETEA isi poate face aparitia pe nesimtite si apoi te intrebi … nu inteleg de ce este suparat?!
Este trist pentru ca nu iti poate spune ca este dezamagit!
Traim intr-o lume in care avem acces la foarte multe resurse iar copii sunt asaltati din toate partile cu reclame care mai de care mai ispititoare. Fie ca priveste un film, desene animate sau joaca un joc pe tableta/telefon, apar reclame: la un alt joc video, la un telefon superperformant, la un nou laptop, la un pat mai mare… (ati inteles ideea)
Si fara sa vrea isi doreste si el mai mult!
Da, stiu, vor fi parinti care vor spune: Noi nu aveam nici un sfert din ce au ei acum si nu mai eram tristi sau dezamagiti!
Si vin si va intreb: Oare, asa sa fie?
Sau si noi invatasem sa ne ascundem emotiile… ?!
Ce vreau eu sa punctez este ca:
NU EXISTA EMOTII BUNE SI EMOTII RELE — EXISTA DOAR EMOTII!
Iar noi avem nevoie , intr-o prima faza, sa le intelegem si sa le acceptam!
Sa ii invatam pe copii ca sarbatoarea Craciunului nu este doar despre cadouri ci si despre:
– fericire si liniste in familie
– joaca pe covor alaturi de parinti
– zapada si joaca afara
– revederea cu oamenii si prieteni nostri dragi
– socializare si bucurie pura
– colinde si atmosfera de sarbatoare
– lejeritate si pijamale toata ziua
– vacanta de iarna.
Cum putem face toate aceste lucruri?
Traind noi insine bucuria si detasarea de cotitian…
Traind noi insine libertatea de a nu mai fi ca toata lumea…
Traind noi insine bucuria de a fi alaturi de rude…
Traind noi insine multumirea!
Pentru ca, ne place sau nu ne place, copiii nu aud niciodata ce le spunem dar simt mereu ce le transmitem!
Sa avem o iarna cu bucurie autentica!
Craciun cu bucurie!
Cu drag, Maria Frunză!
Povestea mea incepe in ianuarie 2017 cu o intrebare: Cine sunt eu cu adevarat? De atunci am inceput sa ma redescopar, sa imi testez limitele si sa imi caut drumul meu si menirea in aceasta lume…
