20 ianuarie 2020
Ziua in care am vorbit despre emotiile din vacanta de iarna. Despre bucurie si tristete cu precadere. Despre ce le-a ramas copiilor in suflet si despre emotiile serbarilor de Craciun.
Daca va intrebati la ce se gandesc copiii inainte de serbare, lucrurile stau cam asa…
Fetele se gandesc:
- stiu poezia si cantecelul asa ca pot sta linistita!
- stiu ca pot!
- voi reusi, nu ma indoiesc de asta, doar ca am ceva emotii…
- o fi bine sa am emotii?
- mama e in sala, se uita la mine?
- am repetat de multe ori, nu am cum sa uit!
Baietii se gandesc:
- unii la nimic
- altii cand le vine randul sa spuna poezia isi repeta in gand cantecelul….
In concluzie… baietii au mai putine emotii ca fetele… Cel putin baietii mei de aseara! 😀
Legat de vacanta de iarna, surprinzator pentru voi, poate, copiii nu si-au adus aminte de Mos Craciun… Si-au adus aminte de:
- catelul bunicului
- timpul petrecut cu parintii
- ziua in care au patinat pentru prima data
- serbarea de Craciun de la scoala sau gradinita
- joaca
La final am avut si un joc de recreere, sttimularea cooperarii si miscare.
Si sa nu uitam lucrul pentru care copiii asteapta atelierul… Desenul.
Despre desen, ce sa mai zic? Tema era: Vacanta de iarna, cum o vezi tu?
Ce a iesit? Vacanta de iarna, cum as fi vrut eu sa fie!
Si, ca sa spun din culise, toti copii au vrut sa fie zapada!
Va multumesc pentru participare, lectii si colaborare!
Povestea mea incepe in ianuarie 2017 cu o intrebare: Cine sunt eu cu adevarat? De atunci am inceput sa ma redescopar, sa imi testez limitele si sa imi caut drumul meu si menirea in aceasta lume…
