Aseara am continuat cu o discutie in care ne-am impartasit calitatile si abilitatile pe care le avem.
Unii cu voce tare si foarte fermi, altii incet dar siguri, unii abia perceptibil.
Cam asa se intampla si in viata:
- sunt copii sau adulti care stiu ce vor si ce pot face
- sunt copii sau adulti care asteapta sa faca cineva in locul lor
- sunt copii sau adulti care habar nu au ce calitati si abilitati au dar spera sa le vada altii in ei
- sunt copii sau adulti carora le e teama sa isi spuna sau chiar sa isi gaseasca calitatile…
Vestea buna este ca imaginea pe care noi o avem despre noi se poate imbunatati constant, cu o conditie! Sa vrei sa te descoperi si sa iti doresti sa te autodepasesti!
Dar, cam care ar fi motivele pentru care ne autosabotam?
O sa enumar cateva:
- nu am incredere ca pot duce la bun sfarsit ceea ce am inceput – unii renunta din cateva incercari, altii din prima
- nu imi place propria persoana – as vrea sa schimb ceva la mine dar nu prea stiu cu ce sa incep
- nu vad decat problemele, imi este greu sa ma centrez pe solutii
- uneori ma invinovatesc chiar daca nu ar fi cazul
- imi doresc sa fac o impresie buna dar totusi ma comport ”aiurea”
- imi este teama ca daca imi spun parerea, ceilalti vor rade de mine
- prefer sa ia altii decizii in locul meu decat sa le iau eu si sa gresesc sau sa fiu criticat
- imi este greu sa spun Nu
Va regasiti in una din ele?
Am avut aseara si un exercitiu de imaginatie ghidata, desen si metafora care i-a ajutat pe copii sa se vada pe ei in profunzime… Cine sunt, cum le sunt radacinile, le place sa faca lucruri singuri sau ajutati, se simt mici si neinsemnati sau mari si frumosi…
Copiii sunt fiinte complexe in formare!
Ajutati-i sa creasca frumos!
Povestea mea incepe in ianuarie 2017 cu o intrebare: Cine sunt eu cu adevarat? De atunci am inceput sa ma redescopar, sa imi testez limitele si sa imi caut drumul meu si menirea in aceasta lume…
