Cand vine vorba despre agresivitate, copiii gasesc mereu un vinovat! Gasesc sau vad in ceilalti agresivitatea sub forma unor imbranceli, tragerea din mana a unor obiecte sau jucarii, vorbitului urat… sau chiar atunci cand un copil nu isi asteapta randul la locul de joaca sau la toaleta…
Dar, de putine ori se uita si la ei…
Aseara au spus ca sunt inconjurati de copii care ii agreseaza sau le ia jucaria din mana. Dar niciodata nu au zis ca si ei, la randul lor, fac acelasi lucru… Au mai trecut 30 de minute pana sa isi recunoasca si propria implicare.. Prima data au racunoscut ca sunt agresivi fata de propriul frate. 😀
Am gasit si variante sa preintampinam agresivitatea si sa gasim solutii sa gestionam un posibil conflict.
Stiu, in teorie suna bine, realitatea e cea care ne da de furca… 🙂
Am observat ca le este foarte greu sa spuna ”Te rog frumos!” Cumva, o ia ca si cum s-ar subintelege… Am avut ceva de lucru la acest capitol.
Ce este de admirat este ca au avut rabdare sa isi astepte randul in cadrul unui joc!
Bravo, copilasi draguti!
Povestea mea incepe in ianuarie 2017 cu o intrebare: Cine sunt eu cu adevarat? De atunci am inceput sa ma redescopar, sa imi testez limitele si sa imi caut drumul meu si menirea in aceasta lume…
